Category Archives: Daily stuff

Making of „Pitzipoanca RB01″(1)

Noua ne place pitzipoancele” este numele echipei care vrea sa lanseze in vazduh  prima pitipoanca in cadrul competitiei RedBullFlugtag. Alaturi de Dragos si Catalin, am realizat  schita proiectului care asteapta acceptul pentru a trimite definitiv pitipoanca acolo unde ii este locul, pe Marte sau pe fundul Dambovitei. Ne-am inarmat cu carioci roz,  sclipici si multa imaginatie, ne-am pus in pielea baiatului de Dorobanti si am conceput desenul zburatoarei „Pitzipoanca RB01„. Speram ca incepand cu septembrie, data desfasurarii competitiei de aparate de zbor nastrusnice,  sa cream un trend din a trimite pitipoancele la apa si, de ce nu, poate pe viitor „Cocalarul RB01” 🙂
Asteptam  orice sugestii legate de felul in care considerati ca ar trebui sa arate o asemenea lansare .

Cu taxiul

Cred ca as putea scrie un articol de fiecare data cand merg cu taxiul, mai ales seara, care e un fel de stimulent pentru discutiile initiate de soferii de taxi. Ziua, fluxul de vorbe al taximetristilor e mai scazut, insa seara e un mediu propice pentru ca fie au baut ceva, fie nu vor sa ii cuprinda somnul, fie se plictisesc. Rareori s-a intamplat sa nu aud povestiri despre viata personala, despre probleme sociale,despre politicieni, clienti rauvoitori sau alti conducatori auto neindemanatici. Totul se intampla pe coloana sonora a marilor virtuozi ai manelelor. Cum nu sunt foarte vorbaret din fire, mai ales pe temele abordate de ei, ma rezum la a aproba sau a nega si la a-i lasa sa isi continue monologul. Au si obiceiul de a-si aprinde tigara sau de a da drumul la manele, ulterior intreband daca esti deranjat de asta.
Printre exceptii sau cazurile deosebite pe care le-am intalnit pana acum s-au numarat un taximetrist care asculta „Radio Trinitas”, altul care avea masina tunata si cronometra cursele sau, cel mai recent caz, un sofer care chiar s-a purtat profesionist, promovand cu patos performantele companiei de taxiuri la care lucreaza.

Optimism reloaded

Titlul nu se refera neaparat la editia de toamna Optimism 2009 , la care am participat, ci la mai multe aspecte in privinta carora se intrezareste reusita.
Cat despre conferinta cu acelasi nume, n-am putut asista decat la prima sesiune cu invitatii Andreea Marin, Cristi Mungiu si Cristi Lupsa. Mi s-a parut destul de lipsita de inspiratia creatoare de optimism, poate cea mai inspirationala parte fiind momentul special de promovare a pufuletilor Gusto cu dansul hilar al „balerinilor” deghizati in pufuleti.
Cred ca si cei din sala au resimtit acelasi lucru sau poate au fost mai mult decat atrasi de Twitterwallul pe care postau tweeturi sau smsuri despre conferinta si spre care isi indreptau mereu atentia.
Un alt motiv pentru care sunt optimist este apropierea momentului in care se va lansa un proiect la care lucrez si care cred ca va fi o reusita.
Optimismul vine si vazandu-i pe noii recruti entuziasti, care demonstreaza ca au potential si ca isi doresc sa duca mai departe munca generatiilor de dinaintea lor. Anul viitor sunt sigur ca ma voi intoarce cu aceeasi placere sa ii revad pe ei si pe altii asemenea lor.

Oua XL

Pana azi nu stiam ca exista oua categorisite dupa marimi precum S, M, L, XL in functie de gramaj. Pe ambalajul cofragului XL sunt ilustrate oua cu aripi, care zboara spre cer, cu sloganul „Oua foarte mari„. Ar fi bine sa avem optiuni de genul asta si atunci cand o sa mergem la vot. Mi-ar placea sa intru in urna si sa deschid buletinul de vot precum cofragul cu 20 de oua mari, proaspete si sanatoase. Insa, sunt sigur ca o sa-l deschid, o sa fiu dezamagit si o sa pun stampila in mai multe locuri decat trebuie. Si nu neaparat pentru ca nu-mi plac ouale respective, ci pentru ca o sa fie de marimea S, unele sparte, si cel mai rau, o sa ma izbeasca un miros de stricat. Asa ca o sa ies repede din cabina de vot, stiind ca mi-am indeplinit datoria de a deschide cofragul si o sa incerc sa reclam asta celor celor 15 milioane de „producatori” care le vand stricate.Eggs

Optimism

Vineri de la 14.00 o sa fiu la Optimism2009, aflat la a 2-a editie, de data asta atragand dupa parerea mea mai mult prin invitati, printre care se numara: Cristian Mungiu, Bogdan Naumovici, Cabral, Andreea Marin si altii. Mi-a placut ideea lui Cristian Manafu de a sprijini prin intermediul evenimentului campania Prima Geanta. Am si eu o geanta pe care o voi dona si sper sa se stranga cat mai multe :).
O sa plec mai optimist, dupa aceea, la prezentarea ASER , din Orange Concept Store, pentru cei care au intrat in perioada de proba si o sa ii cunosc pe cei carora le voi fi mentor. Sper sa le insuflu mult optimism ca anul acesta sa faca proiecte minunate.

Mai prind loc in metrou?

Desi ar putea suna ciudat, as fi foarte curios sa aflu rezultatele unui studiu despre efectele asupra sanatatii si a vietii sociale, pe care le are agitatia/stresul de a gasi un loc pe scaun in metrou in dauna unei calatorii linistite in picioare. Din momentul in care sosesti intr-o statie mai circulata de genul Unirea, Universitate, Romana, primul lucru pe care il vezi prin ferestrele vagonului in care te afli sunt multe fete incrancenate ale unor oameni gata sa sara din mers. La deschiderea usilor lumea se inghesuie, lasa loc foarte putin pentru coborare sau deloc, si asteapta cu nerabdare sa prinda un scaun liber sau macar sa urce in vagon. Sunt 3 situatii in care abordarea poate fi una „fara riduri”, una sanatoasa, care faciliteaza, cel putin, aplicarea regulilor unui om civilizat :
1) Metroul e plin de oameni, dar tu vrei un loc pe scaun. Sansele sa gasesti unul sunt aproape nule. Deci, de ce te mai agiti?
2)Metroul e plin de oameni, vrei doar sa-l prinzi, dar te inghesui ca si cum ar pleca fara tine. Sansele sa stai ca sardeaua in conserva sunt mari, dar cu toate astea vei gasi un cotlon in care sa te strecori oricand. Deci, de ce te mai agiti?
3)Metroul e plin de oameni, nu te preseaza timpul si vrei sa n-ajungi transpirat, cu pantofi cu urme de adidasi si cu costumul sifonat. Alt metrou va veni peste 2-5 minute. Deci, de ce te mai agiti?Metrou

Imi doresc ca de maine cand sa am parte de o calatorie pe cat de posibil civilizata, sa nu mai aud ca usile nu se inchid din cauza imbulzelii, sa nu intalnesc oameni care isi arunca priviri urate pentru un scaun ocupat unul inaintea altuia, sa nu fiu impins sau sa primesc coate, sa nu mai puna conductorul frane bruste si in final, sa pot cobori fara sa ma mai strecor printre oameni care parca asteapta coada la mici si bere gratis. Probabil ca vreau cam multe :).

Salteluta vs Parpanghel

De cand sunt cat de cat activ pe twitter/blog am observat ca sunt o gramada de oameni care prefera „sa iasa in fata” in mediul virtual si nu si in viata reala. Unii bloggeri au ajuns cunoscuti in mediul online din diverse motive: vechimea blogului, „imprietenirea” cu altii mai cititi decat ei, atractivitatea/modul de tratare al subiectelor abordate, calitatea articolelor publicate, recunoasterea in mass-media. De aici, mai departe, considera ca au ajuns la un nivel atat de ridicat incat isi pot permite sa spuna orice prostie prin intermediul twitter sau blog. Motivatia pentru a scrie asa ceva vine din 2 directii:
1) va atrage mereu pentru ca se incadreaza la sectiunea barfa/scandal/vulgaritati;
2)e un „must” sa scrie neaparat cat mai mult indiferent daca e de calitate sau nu. Lumea va citi orice elucubratie si o va lua de buna pentru ca a zis-o Salteluta, blogger nr. X in Zelist, cu Y abonati si Z commenturi. Prin popularitatea pe care o au in online firesc ar fi, macar, sa incerce sa miste ceva intr-un sens pozitiv, pentru cei din jur, in viata reala, sa mobilizeze oamenii, sa sustina o cauza, sa schimbe ceva. Cand apare ceva de genul situatiei de ieri, lumea se mobilizeaza imediat sa critice, sa dea mai departe, sa creeze articole si sa starneasca discutii inutile. Cand vine vorba de o cauza, avantul intarzie sa apara pentru ca sustinerea unei cauze nu este la fel de atractiva pentru ca aduce mai putine commenturi, viewuri si ocupa spatii de reclama.
Ma intreb ce s-ar intampla cu ei daca n-ar mai avea internet pe o perioada nedeterminata? Ar trebui sa puna pe o lista 5 lucruri pe care le-ar face in ziua respectiva si 5 lucruri pe care le-au realizat in afara monitorului pentru care sunt apreciati si recunoscuti. Sunt convins ca n-ar avea ce sa scrie. Maine, poimaine sau peste 10 ani poate ca nu vor mai avea sansa de a fi ascultati precum acum. Salteluta nr.X va fi inlocuit de Parpanghel nr. X. Ce va ramane in urma? Vorbe goale si un pseudonim.