Cetatea Poenari

1458 trepte pana in nori.Sus, peisaje nemaintalnite si o cetate bine intretinuta, care poarta amprenta lui Vlad Tepes.

Tineri talentati

Printre atatea vesti negative despre faptele conationalilor nostri in strainatate, am primit cu mandrie stirea ca doi tineri romani au reusit sa castige premiul I in SUA la un concurs de stiinte si inginerie. Cristian Rosu si Paul Sucala, elevi in clasa a 12-a, au creat un dispozitiv de prevenire a accidentelor rutiere care contine un senzor ce se instaleaza in partea frontala a masinii. Pentru aceasta inventie liceeni au primit medalia de aur si un premiu de 3 000 de euro in cadrul concursului INTEL, organizat in California.
Pentru mine o bucurie suplimentara a fost ca unul dintre cei 2 tineri talentati, Cristian Rosu, a participat la editia din 2009 a FORCE Summer School, un proiect ASER desfasurat in 2009. In cazul in care cunoasteti liceeni talentati, cu potential, va recomand sa ii indemnati sa aplice pentru editia 2010 a Scolii de Vara FORCE pana pe 4 iulie. Anul acesta, va avea loc intre 5-15 august in Paltinis, judetul Sibiu. Vor fi selectati 20 de tineri din toate colturile tarii care vor beneficia de un program variat ce combina educatia non-formala si informala cu excursii, activitati sportive, distractie si multe altele. Informatii suplimentare  gasiti aici.

Making of „Pitzipoanca RB01″(1)

Noua ne place pitzipoancele” este numele echipei care vrea sa lanseze in vazduh  prima pitipoanca in cadrul competitiei RedBullFlugtag. Alaturi de Dragos si Catalin, am realizat  schita proiectului care asteapta acceptul pentru a trimite definitiv pitipoanca acolo unde ii este locul, pe Marte sau pe fundul Dambovitei. Ne-am inarmat cu carioci roz,  sclipici si multa imaginatie, ne-am pus in pielea baiatului de Dorobanti si am conceput desenul zburatoarei „Pitzipoanca RB01„. Speram ca incepand cu septembrie, data desfasurarii competitiei de aparate de zbor nastrusnice,  sa cream un trend din a trimite pitipoancele la apa si, de ce nu, poate pe viitor „Cocalarul RB01”🙂
Asteptam  orice sugestii legate de felul in care considerati ca ar trebui sa arate o asemenea lansare .

Portofele

Pentru ca au fost atat de multe relatari de ziua copiilor pe facebook, twitter, amintiri, schimbari de poze de profil etc, mi-am adus aminte de colectia mea de surprize Turbo pe care o am de cand eram mic. O mare parte din ea s-a format datorita jocului “portofele” , despre care am descoperit mai tarziu ca are anumite similaritati cu curlingul. Nu cunosc alte denumiri pentru el si am intalnit persoane care n-au mai auzit niciodata de asa ceva.

Ca sa joci trebuia sa iti faci un “portofel”, adica o coperta  de caiet  din plastic (cum ne cerea doamna invatatoare sa avem grija de ele) indoita in asa fel incat sa obtii un patrat cu latura de pana in 8-10 CM. Coperta trebuia aleasa cu mare atentie, in functie de cum aluneca si greutate. Mai ramanea sa mananci multa guma Turbo ca sa ai surprizele cu masini, miza jocului. Si cum existau diferite sortimente, de la Clasic, Turbo, Super Turbo, se facuse un sistem valoric prin care surpriza Turbo galbena, simpla, de exemplu avea valoarea 1, Clasic-20, TurboSpecial-50 si tot asa.

Mai departe regulile spun ca se pune una bucata pietricica intr-un cerc mic, se iau cativa metri (ca la penalty) si se traseaza o linie dreapta. Concurentii trebuie sa arunce simultan cu copertile impaturite  si sa tinteasca piatra. Castigator este cel care nimereste piatra sau care e cel mai aproape de ea, iar premiul este o anumita valoare in surprize, prestabilita. Existau desigur si trocuri intre modelele similare si jocuri “pe datorie”🙂.

Cred ca daca maine s-ar mai face asa ceva nu as refuza o repriza de “portofele” si nici o guma Turbo, guma copilariei multora.

Faceb(p)oo(bli)k

Politica de confidentialitate a Facebook numara 5830 de cuvinte, mai mult decat Constitutia SUA care are 4543 de cuvinte. Utilizatorii nu mai stau sa citeasca tot romanul si lasa setarile initiale care pastreaza contul public. Daca vrei totusi sa tii departe informatiile de ochii tuturor, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare si sa ai timp destul ca sa treci prin 50 de butoane si 170 de optiuni. Chiar si dupa ce faci asta anumite date tot se scurg automat si singura solutie este sa nu-ti faci cont sau sa-l stergi.Trebuie sa rezervi si mai mult timp daca nu stii sa folosesti platforma. „Facebook Help Center ” insumeaza 45 000 de cuvinte in total.
Dupa ce ai creat minunatia primesti „n” aplicatii de la prieteni cu cadouri, horoscop, iubitul star de cinema al zilei, intrebari pentru prieteni, cum stai cu banii, ce greutate ai azi, rate ratacite, prietenul zilei etc etc. Daca dai si click pe unele e posibil sa te trezesti ca ai trimis inimi si ursuleti de plus virtuali la 25 de „friends” cu care te-ai intalnit prima data la o ceasca de clickuri pe facebook.
Se pare ca, din pacate, ritmul de evolutie al societatii, timpul tot mai limitat, viteza si cantitatea ridicata de informatii au dus la crearea multor platforme, programe, retele de socializare care s-ar putea sa ne faca sa ne intalnim pe bune la o cafea servita singuri in fata masinariei. Cand vom avea de ales ca aici intre o intalnire online si offline balanta s-ar putea sa incline catre prima varianta,  alaturi de „friends” care ne cunosc poate in mare parte numai din poze. Pregatirea de intalnire va fi extrem de simpla: un scaun, cafeaua, PCul si masca virtuala.

4h.30min

Ramasesem dator @Minxieee cu un post despre cum a fost in Roma in cadrul excursiei „Do the Switch in Rome„, 8-12 feb. N-am de gand sa povestesc ceva banal despre ce am vazut, Colosseum , Forum Roman etc pentru ca s-a mai scris de mii de ori despre asta. In mare, am vazut multe locuri deosebite incarcate de istorie, asa cum se spune despre Roma ca este un muzeu in aer liber. Am cunoscut cativa oameni tari care au vazut cam care e treaba in Italia si care cred ca pe viitor ar putea sa schimbe ceva in bine in Romania noastra draga.
Cele mai inedite lucruri intamplate in excursie au fost plecarile din Bucuresti si din Roma. Pe 8 feb. Bucurestiul era ingropat in nameti si trebuia sa prindem avionul de 7.00 dimineata pe viscol. Din fericire, desi avionul statea pe un platou plin de zapada, pe un vant puternic, am decolat exact la timp. La intoarcerea din Roma, am avut parte de o intamplare nefericita pe aeroportul Ciampino. In timp ce eram la imbarcare, vazusem la stiri ca a inceput o ninsoare, destul de slaba in intensitate, comparand cu situatiile cu care suntem obisnuiti in Bucuresti. Am avut o mica intarziere cu imbarcarea, insa credeam ca totul va fi ok. Odata ajunsi in avion, am fost anuntati ca trebuie sa mai asteptam sa ne vina randul pentru ca aeroportul Ciampino este dotat cu o singura masina pentru curatarea de gheata/zapada a aripilor. Asteptandu-ne randul, mama natura s-a pus pe o ninsoare grozava, cum nu s-a mai vazut in ultimii 24 de ani. Aeroportul a fost inchis si am asteptat pe termen nedeterminat. Ulterior am primit o veste „buna”…si anume ca nu exista masini pentru curatarea pistei pentru decolare. Si asa, treptat, ne-am indreptat vertiginos catre 4 ore si 30 de min. de asteptare in avion.
La un moment dat viscolul s-a oprit, a iesit soarele, pista aproape se uscase, insa am fost informati ca au prioritate pentru decolare liniile aeriene italiene, inaintea Wizz-Air-ului. Pe fereastra admiram cum angajatii aeroportului italian dadeau zapada de pe motoare cu o matura de bucatarie. Am tot asteptat pana la un moment dat cand spiritul romanesc „razboinic” a iesit la suprafata si dupa injuraturi si tipete, subit, a aparut masinaria noastra care si-a facut treaba si in mai putin de 20 de minute eram in aer.
Revenind la incursiunile pe plaiuri romane, am remarcat ca:
-autobuzele vin destul de greu, cam la 20-30 de min distanta;
-pizza italiana, oricat de celebra ar fi, parca tot mai buna e la noi;
-multi turisti viziteaza Roma si pe vreme urata in low-season;
-daca ar fi sa se realizeze o ierarhie a nationalitatilor turistilor, japonezii ar iesi pe primul loc;
-maneaua la maxim la mobil in transportul public este o inventie adusa de romani in Italia;
-unele branduri practica aceleasi preturi si la noi, desi este o diferenta evidenta a nivelului de trai intre Romania si Italia;
-n-am intampinat niciun fel de probleme pe seama nationalitatii noastre;
-am vizitat pentru prima oara un muzeu pustiu, si anume cel al lui Leonardo DaVinci;
-chelnerii sunt foarte prietenosi, iar bacsisul in multe locuri este inclus in nota de plata si insumeaza 15% din consumatie;
-in Roma gasesti pe fiecare straduta o ramasita de istorie.

Cum e fara 4P?

Unii oameni nu pot trai fara cei 4P. Nu ma refer la mixul de marketing, la vreo combinatie, schema, ci e o denumire care sintetizeaza dependenta unora de cuvinte necenzurate. Nu e propozitie sau fraza, indiferent de context, partener de discutie, sex sau alte criterii in care unii sa nu arunce un cuvant „de efect” la foc automat. Ce ma mira este ca acelasi lucru se intampla si a prins si pe bloguri, unele ajunse celebre, altele pe urmele lor, dependente absolut de cei 4P. Atractia principala este combinatia de criticism cu exprimari „pe bune”. Sunt curios sa vad daca unele bloguri ar putea sa foloseasca un limbaj normal. Ar mai intra lumea? Stiu cel putin un exemplu de blogger care a afirmat ca nu va renunta la „mix” pentru ca atrage vizitatorii mai ales in contextul plusului dat de melodicitatea limbii romane🙂.
Lasand blogurile la o parte, trupele de stand-up comedy romanesti nu prea pot fara sa se exprime „plastic”, lucru observat la cele cateva prestatii la care am asistat. Am asteptari ca intr-un viitor apropiat sa vad un show de stand-up comedy de calitate, ca cele din SUA, care sa nu se bazeze si sa plece de la asta.
Revenind la situatiile pe care le-am precizat, cred ca printre motivatiile pentru care intalnim frecvent cei 4P sunt:
-in conversatii – a devenit o obisnuinta,e un lucru cul, spus la nervi, dovada de masculinitate, educatie in acest sens😕 ;
-pe bloguri si la stand-up- atrage mult, starneste idei pentru continutul glumelor/posturilor in lipsa de altceva..