Vorbeam cu un student venit din Germania prin Erasmus sa studieze la ASE, despre diferentele dintre sistemul de invatamant romanesc si cel german. Parerea lui a fost cu atat mai demna de luat in considerare, cu cat el este de origine romana, iar de 20 de ani traieste peste hotare si calatoreste uneori in Romania,astfel incat sesizeaza cu usurinta cam cat de in urma suntem.
Este clar pentru toti ca nu o sa ne putem compara vreodata cu nemtii, insa speram macar sa se intrezareasca o raza de speranta.In timp ce la noi profesorii nu au lucrat/lucreaza in domeniul pe care il predau, in Germania, studentul de mai sus are ca profesori directorul Mercedes, directorul Deutsche Bahn(CFR-ul nemtesc), directori de HR, Marketing etc de la diverse companii cu rezonanta. Astfel, informatiile transmise sunt actualizate si aplicabile imediat. La noi lucrurile stau cu totul altfel. Am studiat materii in continua schimbare dupa carti ultima data actualizate in `98 pentru ca asa ne-a fost impus si nici nu existau altele. S-a intamplat ca unii profesori sa fie surprinsi de informatiile cu care apar studenti/masteranzi care deja au capatat ceva experienta in campul muncii.
Lasand la o parte teoria, care se aplica foarte usor in Germania si la locul de munca, la noi stagiul de practica obligatoriu a insemnat o perioada de 2 saptamani in care majoritatea studentilor au preferat sa realizeze lucrarea de licenta si sa vina la facultate cu o adeverinta obtinuta foarte usor.Diferente:la facultatea din Karlsruhe practica este obligatorie pentru jumatate de an.
Ce iese cand tragem linie?
-incredere in licentiati si masteranzi germani angajati de companii pe salarii de 1400-1600 euro(licentiati) si 1600-1800(masteranzi);
- inca un “buletin” cu titlul de diploma pentru licentiati si masteranzi romani angajati de companii dupa stagii de proba si traininguri pe salarii de 250-350 euro. Traim in Romania…

Am intalnit pana acum multi oameni deosebiti care m-au impresionat prin atitudinea si comportamentul lor. Mai departe, insa, aceasta atitudine a fost cumva estompata din diverse motive care tin de conjuncturile vietii. Au interactionat, lucrat, distrat, manifestat in situatii sau grupuri in care atitudinea ON n-a fost necesara.
Ce-ar fi daca toti acesti oameni s-ar reuni intr-o comunitate in care si-ar putea activa butonul ON? Ce-ar fi daca mai departe prin diverse actiuni, proiecte, initiative ar ajuta si alti oameni care probabil inca nu si-au dat seama de ceea ce pot? In mod cert rezultatul ar fi o dezvoltare multilaterala personala, o schimbare a atitudinii si implicit a comportamentului, o adeziune la un grup de oameni ON si, in final, si cel mai important, o schimbare in bine a societatii in care traim. Totul este sa vrei sa-ti gasesti butonul.

E destul de serioasa treaba pentru Base daca a ajuns sa faca special o campanie, dorita a fi subtil indreptata impotriva televiziunilor care se iau de el seara de seara, Antena3 si Realitatea TV. Spotul campaniei il ironizeaza pe Badea, unul dintre cei mai urmariti realizatori tv. Poate ca la un moment dat prezentatorul exagereaza dezbatand deseori despre presedinte, insa de cele mai multe ori, Base este o sursa bogata de material pentru emisiune.
Clipul electoral nu cred ca va aduce decat voturi mai putine si un val si mai mare de antipatie din partea celor care deja isi doreau schimbarea. Sunt curios cine sunt cei care il consiliaza pe Base. De vreme ce faci o campanie de aceasta maniera, dar n-ai curajul sa te afisezi si sa infrunti prin argumente palpabile pe realizatorii tv X,Y,Z care se iau de tine, poate fi o dovada de incompetenta a consilierilor de imagine, insa in cazul de fata cel mai probabil e lasitate si lipsa de caracter. Ranjetul zeflemitor de la final e cam fortat si miroase a ultimul “pe sticla”.

De cand cu gripa porcina, accentuata in media probabil pentru a ni se distrage atentia de la problemele politice, a devenit un trend sa porti masca de protectie. E sanatos sa te protejezi pe tine si pe ceilalti, insa pentru unii este doar un accesoriu pentru stilul vestimentar urban. In ASE si nu numai am vazut destui studenti care poarta masti si care le dau jos atunci cand se urca in metrou, tocmai intr-un mijloc de transport unde transmiterea virusului e mult mai usoara.
Astept in curand sa vad si la noi masti personalizate,ca peste hotare, cu diverse culori, modele, cu cristale Jvarovschi, de ce nu?

Titlul nu se refera neaparat la editia de toamna Optimism 2009 , la care am participat, ci la mai multe aspecte in privinta carora se intrezareste reusita.
Cat despre conferinta cu acelasi nume, n-am putut asista decat la prima sesiune cu invitatii Andreea Marin, Cristi Mungiu si Cristi Lupsa. Mi s-a parut destul de lipsita de inspiratia creatoare de optimism, poate cea mai inspirationala parte fiind momentul special de promovare a pufuletilor Gusto cu dansul hilar al “balerinilor” deghizati in pufuleti.
Cred ca si cei din sala au resimtit acelasi lucru sau poate au fost mai mult decat atrasi de Twitterwallul pe care postau tweeturi sau smsuri despre conferinta si spre care isi indreptau mereu atentia.
Un alt motiv pentru care sunt optimist este apropierea momentului in care se va lansa un proiect la care lucrez si care cred ca va fi o reusita.
Optimismul vine si vazandu-i pe noii recruti entuziasti, care demonstreaza ca au potential si ca isi doresc sa duca mai departe munca generatiilor de dinaintea lor. Anul viitor sunt sigur ca ma voi intoarce cu aceeasi placere sa ii revad pe ei si pe altii asemenea lor.

Pana azi nu stiam ca exista oua categorisite dupa marimi precum S, M, L, XL in functie de gramaj. Pe ambalajul cofragului XL sunt ilustrate oua cu aripi, care zboara spre cer, cu sloganul “Oua foarte mari“. Ar fi bine sa avem optiuni de genul asta si atunci cand o sa mergem la vot. Mi-ar placea sa intru in urna si sa deschid buletinul de vot precum cofragul cu 20 de oua mari, proaspete si sanatoase. Insa, sunt sigur ca o sa-l deschid, o sa fiu dezamagit si o sa pun stampila in mai multe locuri decat trebuie. Si nu neaparat pentru ca nu-mi plac ouale respective, ci pentru ca o sa fie de marimea S, unele sparte, si cel mai rau, o sa ma izbeasca un miros de stricat. Asa ca o sa ies repede din cabina de vot, stiind ca mi-am indeplinit datoria de a deschide cofragul si o sa incerc sa reclam asta celor celor 15 milioane de “producatori” care le vand stricate.

Vineri de la 14.00 o sa fiu la Optimism2009, aflat la a 2-a editie, de data asta atragand dupa parerea mea mai mult prin invitati, printre care se numara: Cristian Mungiu, Bogdan Naumovici, Cabral, Andreea Marin si altii. Mi-a placut ideea lui Cristian Manafu de a sprijini prin intermediul evenimentului campania Prima Geanta. Am si eu o geanta pe care o voi dona si sper sa se stranga cat mai multe .
O sa plec mai optimist, dupa aceea, la prezentarea ASER , din Orange Concept Store, pentru cei care au intrat in perioada de proba si o sa ii cunosc pe cei carora le voi fi mentor. Sper sa le insuflu mult optimism ca anul acesta sa faca proiecte minunate.

Desi ar putea suna ciudat, as fi foarte curios sa aflu rezultatele unui studiu despre efectele asupra sanatatii si a vietii sociale, pe care le are agitatia/stresul de a gasi un loc pe scaun in metrou in dauna unei calatorii linistite in picioare. Din momentul in care sosesti intr-o statie mai circulata de genul Unirea, Universitate, Romana, primul lucru pe care il vezi prin ferestrele vagonului in care te afli sunt multe fete incrancenate ale unor oameni gata sa sara din mers. La deschiderea usilor lumea se inghesuie, lasa loc foarte putin pentru coborare sau deloc, si asteapta cu nerabdare sa prinda un scaun liber sau macar sa urce in vagon. Sunt 3 situatii in care abordarea poate fi una “fara riduri”, una sanatoasa, care faciliteaza, cel putin, aplicarea regulilor unui om civilizat :
1) Metroul e plin de oameni, dar tu vrei un loc pe scaun. Sansele sa gasesti unul sunt aproape nule. Deci, de ce te mai agiti?
2)Metroul e plin de oameni, vrei doar sa-l prinzi, dar te inghesui ca si cum ar pleca fara tine. Sansele sa stai ca sardeaua in conserva sunt mari, dar cu toate astea vei gasi un cotlon in care sa te strecori oricand. Deci, de ce te mai agiti?
3)Metroul e plin de oameni, nu te preseaza timpul si vrei sa n-ajungi transpirat, cu pantofi cu urme de adidasi si cu costumul sifonat. Alt metrou va veni peste 2-5 minute. Deci, de ce te mai agiti?

Imi doresc ca de maine cand sa am parte de o calatorie pe cat de posibil civilizata, sa nu mai aud ca usile nu se inchid din cauza imbulzelii, sa nu intalnesc oameni care isi arunca priviri urate pentru un scaun ocupat unul inaintea altuia, sa nu fiu impins sau sa primesc coate, sa nu mai puna conductorul frane bruste si in final, sa pot cobori fara sa ma mai strecor printre oameni care parca asteapta coada la mici si bere gratis. Probabil ca vreau cam multe .

Imi place campania “Noi vrem respect” ca promovare, concept, insa nu cred ca are vreo sansa sa miste pe cei vizati. Daca se cere asta intr-un mod direct, prin simplul act de a spune asta, e foarte trist ca am ajuns in acest ultim stadiu si nici n-o sa avem rezultate.
Nu poti sa obtii vreodata respect spunandu-i cuiva ca vrei asta. Respectul il dobandesti prin fapte, nu prin vorbe. Daca chiar iti doresti sa obtii asa ceva un prim pas ar fi sa incepi prin a te purta cu respect cu cei din jur si cu mediul in care traiesti. Respecta ca sa fii respectat.
Care “noi” vrem respect? O sa cred ca intr-adevar campania asta reprezinta vocea multora doar atunci cand, luand cel mai recent exemplu, o sa ma duc la film si n-o sa mai intalnesc numeroasele specimene din atlasul de mitocanie urbana sau din anexele sale. O sa pot sa vizionez filmul fara barfa de colt de strada din momentele cu mai putina actiune. Nu o sa mai intampin “panorama” de la sfarsitul filmului cu scaunele goale incarcate cu ambalajele de popcorn si Cola. Doar atunci o sa cred in campanii de genul. Si asta e doar un exemplu din lungul sir de argumente pentru care cei multi isi merita “respectul acordat”.Pacat de cei putini.

Ieri a fost o zi lunga, dar extraordinara, in care am participat la TEDxBucharest ca urmare a invitatiei castigate la concursul Extraordinary Ideas Contest. Spun extraordinara pentru ca intr-adevar s-a ridicat la inaltimea celor anuntate anterior de organizatori. Totul a fost de nota 10, organizarea, locatia – Centrul National de Dans din TNB, speakerii, cat si temele alese.
Am descoperit semeni de-ai nostri ale caror realizari formidabile pentru noi, ca tara si reprezentare peste hotare, sunt mai putin mediatizate decat rasul lui Becali, amenda lui Mutu sau Monica lui Irinel.
Am aflat despre Roboscan-ul lui Mircea Tudor, dispozitiv ce scaneaza camioanele, cu care a castigat o serie de premii la nivel international. Tot pe aceeasi linie a inventatorilor, Dumitru Popescu a ridicat Romania in spatiu prin proiecte, de care nu auzisem pana acum, in domeniul aeronauticii si cosmonauticii. Bogdan Naumovici a impresionat cu campania “Miscarea de rezistenta” pentru schimbarea in bine a societatii noastre.
Bassam Gemayel a avut unul dintre cele mai amuzante, dar si inspirationale speechuri in care ne-a povestit despre experienta sa ca antreprenor in Romania de 2 ani. Nelvin Joseph a propus un proiect de economisire a energiei electrice prin stingerea PCurilor, iar Mugur Ciumageanu, psiholog de profesie, o platforma de tipul wikipedia pentru sharing de solutii in domeniul sau. Alexandra Nechita, pictor cu renume international, a fost ea insasi un exemplu pentru cat de necesar e sa incurajam creativitatea si talentele innascute. Sandra Pralong ne-a impartasit evolutia in ultimii ani si importanta activitatii ONG-urilor in dezvoltarea tarii. Mircea Toma a militat impotriva discriminarii si a pierderii identitatii culturale a romilor, iar Stefan Burtnowski, arhitect, ne-a descris cum indruma tinerii catre bun gust si initiativa in schimbarea stilului romanesc “medieval cu termopane”. Carmen Vidu a avut una dintre cele mai interesante prezentari vizuale, un amalgam de clipuri, imagini, culori, emotii, cuvinte, ca o experienta similara cu cea pe care o impartaseste spectatorilor sai pe scena. Am ajuns si la altitudini de peste 8000 de metri, pe cele mai inalte varfuri din lume, prin Alex Gavan, dar si in lumea microscopica prin Gabriella Ficz cu o incursiune in epigenetica.
Prezentatorul evenimentului, Catalin Stefanescu, a fost spontan, original si plin de umor. Finalul ne-a regasit intr-o sala alaturata pe acordurile muzicii Alexandrinei Hristov.
Pentru 8-9 ore am intrat pe ceea ce s-ar numi “calea buna” sau “drumul potrivit” pe care ar trebui sa-l urmam si sa-l promovam macar de acum incolo daca ne dorim sa facem un loc mai bun pentru noi, dar mai ales pentru viitoarele generatii. S-au expus “ideas worth spreading”, asa cum este sloganul TED, care cel putin ar putea fi un mic pas din lungul sir de pasi pe care ii avem de facut ca sa iesim din criza perpetua, nu neaparat financiara, ci a felului nostru de a fi ca popor roman..