De cand cu gripa porcina, accentuata in media probabil pentru a ni se distrage atentia de la problemele politice, a devenit un trend sa porti masca de protectie. E sanatos sa te protejezi pe tine si pe ceilalti, insa pentru unii este doar un accesoriu pentru stilul vestimentar urban. In ASE si nu numai am vazut destui studenti care poarta masti si care le dau jos atunci cand se urca in metrou, tocmai intr-un mijloc de transport unde transmiterea virusului e mult mai usoara.
Astept in curand sa vad si la noi masti personalizate,ca peste hotare, cu diverse culori, modele, cu cristale Jvarovschi, de ce nu?

Titlul nu se refera neaparat la editia de toamna Optimism 2009 , la care am participat, ci la mai multe aspecte in privinta carora se intrezareste reusita.
Cat despre conferinta cu acelasi nume, n-am putut asista decat la prima sesiune cu invitatii Andreea Marin, Cristi Mungiu si Cristi Lupsa. Mi s-a parut destul de lipsita de inspiratia creatoare de optimism, poate cea mai inspirationala parte fiind momentul special de promovare a pufuletilor Gusto cu dansul hilar al “balerinilor” deghizati in pufuleti.
Cred ca si cei din sala au resimtit acelasi lucru sau poate au fost mai mult decat atrasi de Twitterwallul pe care postau tweeturi sau smsuri despre conferinta si spre care isi indreptau mereu atentia.
Un alt motiv pentru care sunt optimist este apropierea momentului in care se va lansa un proiect la care lucrez si care cred ca va fi o reusita.
Optimismul vine si vazandu-i pe noii recruti entuziasti, care demonstreaza ca au potential si ca isi doresc sa duca mai departe munca generatiilor de dinaintea lor. Anul viitor sunt sigur ca ma voi intoarce cu aceeasi placere sa ii revad pe ei si pe altii asemenea lor.

Pana azi nu stiam ca exista oua categorisite dupa marimi precum S, M, L, XL in functie de gramaj. Pe ambalajul cofragului XL sunt ilustrate oua cu aripi, care zboara spre cer, cu sloganul “Oua foarte mari“. Ar fi bine sa avem optiuni de genul asta si atunci cand o sa mergem la vot. Mi-ar placea sa intru in urna si sa deschid buletinul de vot precum cofragul cu 20 de oua mari, proaspete si sanatoase. Insa, sunt sigur ca o sa-l deschid, o sa fiu dezamagit si o sa pun stampila in mai multe locuri decat trebuie. Si nu neaparat pentru ca nu-mi plac ouale respective, ci pentru ca o sa fie de marimea S, unele sparte, si cel mai rau, o sa ma izbeasca un miros de stricat. Asa ca o sa ies repede din cabina de vot, stiind ca mi-am indeplinit datoria de a deschide cofragul si o sa incerc sa reclam asta celor celor 15 milioane de “producatori” care le vand stricate.

Vineri de la 14.00 o sa fiu la Optimism2009, aflat la a 2-a editie, de data asta atragand dupa parerea mea mai mult prin invitati, printre care se numara: Cristian Mungiu, Bogdan Naumovici, Cabral, Andreea Marin si altii. Mi-a placut ideea lui Cristian Manafu de a sprijini prin intermediul evenimentului campania Prima Geanta. Am si eu o geanta pe care o voi dona si sper sa se stranga cat mai multe .
O sa plec mai optimist, dupa aceea, la prezentarea ASER , din Orange Concept Store, pentru cei care au intrat in perioada de proba si o sa ii cunosc pe cei carora le voi fi mentor. Sper sa le insuflu mult optimism ca anul acesta sa faca proiecte minunate.

Desi ar putea suna ciudat, as fi foarte curios sa aflu rezultatele unui studiu despre efectele asupra sanatatii si a vietii sociale, pe care le are agitatia/stresul de a gasi un loc pe scaun in metrou in dauna unei calatorii linistite in picioare. Din momentul in care sosesti intr-o statie mai circulata de genul Unirea, Universitate, Romana, primul lucru pe care il vezi prin ferestrele vagonului in care te afli sunt multe fete incrancenate ale unor oameni gata sa sara din mers. La deschiderea usilor lumea se inghesuie, lasa loc foarte putin pentru coborare sau deloc, si asteapta cu nerabdare sa prinda un scaun liber sau macar sa urce in vagon. Sunt 3 situatii in care abordarea poate fi una “fara riduri”, una sanatoasa, care faciliteaza, cel putin, aplicarea regulilor unui om civilizat :
1) Metroul e plin de oameni, dar tu vrei un loc pe scaun. Sansele sa gasesti unul sunt aproape nule. Deci, de ce te mai agiti?
2)Metroul e plin de oameni, vrei doar sa-l prinzi, dar te inghesui ca si cum ar pleca fara tine. Sansele sa stai ca sardeaua in conserva sunt mari, dar cu toate astea vei gasi un cotlon in care sa te strecori oricand. Deci, de ce te mai agiti?
3)Metroul e plin de oameni, nu te preseaza timpul si vrei sa n-ajungi transpirat, cu pantofi cu urme de adidasi si cu costumul sifonat. Alt metrou va veni peste 2-5 minute. Deci, de ce te mai agiti?

Imi doresc ca de maine cand sa am parte de o calatorie pe cat de posibil civilizata, sa nu mai aud ca usile nu se inchid din cauza imbulzelii, sa nu intalnesc oameni care isi arunca priviri urate pentru un scaun ocupat unul inaintea altuia, sa nu fiu impins sau sa primesc coate, sa nu mai puna conductorul frane bruste si in final, sa pot cobori fara sa ma mai strecor printre oameni care parca asteapta coada la mici si bere gratis. Probabil ca vreau cam multe .

Imi place campania “Noi vrem respect” ca promovare, concept, insa nu cred ca are vreo sansa sa miste pe cei vizati. Daca se cere asta intr-un mod direct, prin simplul act de a spune asta, e foarte trist ca am ajuns in acest ultim stadiu si nici n-o sa avem rezultate.
Nu poti sa obtii vreodata respect spunandu-i cuiva ca vrei asta. Respectul il dobandesti prin fapte, nu prin vorbe. Daca chiar iti doresti sa obtii asa ceva un prim pas ar fi sa incepi prin a te purta cu respect cu cei din jur si cu mediul in care traiesti. Respecta ca sa fii respectat.
Care “noi” vrem respect? O sa cred ca intr-adevar campania asta reprezinta vocea multora doar atunci cand, luand cel mai recent exemplu, o sa ma duc la film si n-o sa mai intalnesc numeroasele specimene din atlasul de mitocanie urbana sau din anexele sale. O sa pot sa vizionez filmul fara barfa de colt de strada din momentele cu mai putina actiune. Nu o sa mai intampin “panorama” de la sfarsitul filmului cu scaunele goale incarcate cu ambalajele de popcorn si Cola. Doar atunci o sa cred in campanii de genul. Si asta e doar un exemplu din lungul sir de argumente pentru care cei multi isi merita “respectul acordat”.Pacat de cei putini.

Ieri a fost o zi lunga, dar extraordinara, in care am participat la TEDxBucharest ca urmare a invitatiei castigate la concursul Extraordinary Ideas Contest. Spun extraordinara pentru ca intr-adevar s-a ridicat la inaltimea celor anuntate anterior de organizatori. Totul a fost de nota 10, organizarea, locatia – Centrul National de Dans din TNB, speakerii, cat si temele alese.
Am descoperit semeni de-ai nostri ale caror realizari formidabile pentru noi, ca tara si reprezentare peste hotare, sunt mai putin mediatizate decat rasul lui Becali, amenda lui Mutu sau Monica lui Irinel.
Am aflat despre Roboscan-ul lui Mircea Tudor, dispozitiv ce scaneaza camioanele, cu care a castigat o serie de premii la nivel international. Tot pe aceeasi linie a inventatorilor, Dumitru Popescu a ridicat Romania in spatiu prin proiecte, de care nu auzisem pana acum, in domeniul aeronauticii si cosmonauticii. Bogdan Naumovici a impresionat cu campania “Miscarea de rezistenta” pentru schimbarea in bine a societatii noastre.
Bassam Gemayel a avut unul dintre cele mai amuzante, dar si inspirationale speechuri in care ne-a povestit despre experienta sa ca antreprenor in Romania de 2 ani. Nelvin Joseph a propus un proiect de economisire a energiei electrice prin stingerea PCurilor, iar Mugur Ciumageanu, psiholog de profesie, o platforma de tipul wikipedia pentru sharing de solutii in domeniul sau. Alexandra Nechita, pictor cu renume international, a fost ea insasi un exemplu pentru cat de necesar e sa incurajam creativitatea si talentele innascute. Sandra Pralong ne-a impartasit evolutia in ultimii ani si importanta activitatii ONG-urilor in dezvoltarea tarii. Mircea Toma a militat impotriva discriminarii si a pierderii identitatii culturale a romilor, iar Stefan Burtnowski, arhitect, ne-a descris cum indruma tinerii catre bun gust si initiativa in schimbarea stilului romanesc “medieval cu termopane”. Carmen Vidu a avut una dintre cele mai interesante prezentari vizuale, un amalgam de clipuri, imagini, culori, emotii, cuvinte, ca o experienta similara cu cea pe care o impartaseste spectatorilor sai pe scena. Am ajuns si la altitudini de peste 8000 de metri, pe cele mai inalte varfuri din lume, prin Alex Gavan, dar si in lumea microscopica prin Gabriella Ficz cu o incursiune in epigenetica.
Prezentatorul evenimentului, Catalin Stefanescu, a fost spontan, original si plin de umor. Finalul ne-a regasit intr-o sala alaturata pe acordurile muzicii Alexandrinei Hristov.
Pentru 8-9 ore am intrat pe ceea ce s-ar numi “calea buna” sau “drumul potrivit” pe care ar trebui sa-l urmam si sa-l promovam macar de acum incolo daca ne dorim sa facem un loc mai bun pentru noi, dar mai ales pentru viitoarele generatii. S-au expus “ideas worth spreading”, asa cum este sloganul TED, care cel putin ar putea fi un mic pas din lungul sir de pasi pe care ii avem de facut ca sa iesim din criza perpetua, nu neaparat financiara, ci a felului nostru de a fi ca popor roman..

Din ciclul ca la noi la nimeni, asteptam metroul la Unirea si doua doamne de la Metrorex se plimbau cu un singur sac de plastic pe la cosurile special amenajate pentru colectarea selectiva, ca sa le goleasca. Luau cu delicatete din fiecare compartiment si aruncau in acelasi loc. Practic, chiar daca vrei sa fii un cetatean responsabil si civilizat, deseurile ajung la gramada, iar containerele amenajate sunt doar de forma.
Sunt curios daca si in alte locuri este asemanator ce se intampla mai departe de intentiile noastre bune.

Twitter a fost estimat ca o afacere de 1 miliard de dolari, cel putin pe hartie, dar nu genereaza inca venituri. Totusi, in ultima luna au fost investite 100 milioane, iar mai multe start-up-uri s-au fondat si castiga de pe urma sa, furnizand aplicatii care au devenit profitabile. Printre ele se numara programe diverse, inedite, fapt care confirma multimea de oportunitati pentru a dezvolta o afacere. Mai jos, cateva exemple.
Traackr vinde analize clientilor sai despre ce se intampla pe Twitter. Programul genereaza liste cu persoane cu influenta pe Twitter sau in alte retele sociale. Marketerii sunt astfel interesati sa ajunga la aceste persoane pentru a le face sa testeze un produs. Clientii platesc, in functie de marimea listei generate, sume cuprinse intre 1500 si 15 000 $.
Graphedge furnizeaza un raport despre audienta unui utilizator, cat de mult creste sau cat se micsoreaza. In curand va percepe o taxa pentru cei care au un numar mare de “followers”.
Crimson Hexagon ofera ajutor companiilor in urmarirea conversatiilor despre produsele lor pe Twitter, precum si pe bloguri si forumuri online. Un client tipic plateste zeci de mii de dolari pentru a urmari evolutia discutiilor despre produsul dorit.
Thunder Thimble ajuta companiile sa urmareasca ce spun utilizatorii despre brandurile lor. Taxa de inscriere porneste de la 9$ pe luna.
Oneforty ofera un o serie de aplicatii si servicii pentru Twitter la care utilizatorii pot avea acces in schimbul unei sume de bani.
Twitter Grader este un serviciu gratuit folosit de zeci de mii de ori pe zi de clienti atrasi spre HubSpot, care vinde software pentru marketing online, cu preturi care incep de la 250$ pe luna.

Se spune ca unele trenuri pot fi prinse o singura data si, cu atat mai mult, nu se rateaza. Unul dintre ele este trenul ASERist care nu intarzie niciodata.
Anul acesta ASER invita studentii care isi doresc mai mult decat sa treaca banal prin facultate, sa “prinda trenul catre o studentie la superlativ”. Traseul ofera opriri in gari unice in care tinerii entuziasti pot sa acumuleze experiente care ii ajuta in dezvoltarea lor multilaterala si la care n-au acces daca ar alege sa-si petreaca studentia altfel. Asadar, pana pe 16 Octombrie, rezervati-va un bilet dus si incercati sa prindeti un loc!