..si asta ne ocupa tot timpul

Vorbeam cu un student venit din Germania prin Erasmus sa studieze la ASE, despre diferentele dintre sistemul de invatamant romanesc si cel german. Parerea lui a fost cu atat mai demna de luat in considerare, cu cat el este de origine romana, iar de 20 de ani traieste peste hotare si calatoreste uneori in Romania,astfel incat sesizeaza cu usurinta cam cat de in urma suntem.
Este clar pentru toti ca nu o sa ne putem compara vreodata cu nemtii, insa speram macar sa se intrezareasca o raza de speranta.In timp ce la noi profesorii nu au lucrat/lucreaza in domeniul pe care il predau, in Germania, studentul de mai sus are ca profesori directorul Mercedes, directorul Deutsche Bahn(CFR-ul nemtesc), directori de HR, Marketing etc de la diverse companii cu rezonanta. Astfel, informatiile transmise sunt actualizate si aplicabile imediat. La noi lucrurile stau cu totul altfel. Am studiat materii in continua schimbare dupa carti ultima data actualizate in `98 pentru ca asa ne-a fost impus si nici nu existau altele. S-a intamplat ca unii profesori sa fie surprinsi de informatiile cu care apar studenti/masteranzi care deja au capatat ceva experienta in campul muncii.
Lasand la o parte teoria, care se aplica foarte usor in Germania si la locul de munca, la noi stagiul de practica obligatoriu a insemnat o perioada de 2 saptamani in care majoritatea studentilor au preferat sa realizeze lucrarea de licenta si sa vina la facultate cu o adeverinta obtinuta foarte usor.Diferente:la facultatea din Karlsruhe practica este obligatorie pentru jumatate de an.
Ce iese cand tragem linie?
-incredere in licentiati si masteranzi germani angajati de companii pe salarii de 1400-1600 euro(licentiati) si 1600-1800(masteranzi);
- inca un “buletin” cu titlul de diploma pentru licentiati si masteranzi romani angajati de companii dupa stagii de proba si traininguri pe salarii de 250-350 euro. Traim in Romania…

Base vs Badea

E destul de serioasa treaba pentru Base daca a ajuns sa faca special o campanie, dorita a fi subtil indreptata impotriva televiziunilor care se iau de el seara de seara, Antena3 si Realitatea TV. Spotul campaniei il ironizeaza pe Badea, unul dintre cei mai urmariti realizatori tv. Poate ca la un moment dat prezentatorul exagereaza dezbatand deseori despre presedinte, insa de cele mai multe ori, Base este o sursa bogata de material pentru emisiune.
Clipul electoral nu cred ca va aduce decat voturi mai putine si un val si mai mare de antipatie din partea celor care deja isi doreau schimbarea. Sunt curios cine sunt cei care il consiliaza pe Base. De vreme ce faci o campanie de aceasta maniera, dar n-ai curajul sa te afisezi si sa infrunti prin argumente palpabile pe realizatorii tv X,Y,Z care se iau de tine, poate fi o dovada de incompetenta a consilierilor de imagine, insa in cazul de fata cel mai probabil e lasitate si lipsa de caracter. Ranjetul zeflemitor de la final e cam fortat si miroase a ultimul “pe sticla”.

Cu masca

De cand cu gripa porcina, accentuata in media probabil pentru a ni se distrage atentia de la problemele politice, a devenit un trend sa porti masca de protectie. E sanatos sa te protejezi pe tine si pe ceilalti, insa pentru unii este doar un accesoriu pentru stilul vestimentar urban. In ASE si nu numai am vazut destui studenti care poarta masti si care le dau jos atunci cand se urca in metrou, tocmai intr-un mijloc de transport unde transmiterea virusului e mult mai usoara.
Astept in curand sa vad si la noi masti personalizate,ca peste hotare, cu diverse culori, modele, cu cristale Jvarovschi, de ce nu?

Mai prind loc in metrou?

Desi ar putea suna ciudat, as fi foarte curios sa aflu rezultatele unui studiu despre efectele asupra sanatatii si a vietii sociale, pe care le are agitatia/stresul de a gasi un loc pe scaun in metrou in dauna unei calatorii linistite in picioare. Din momentul in care sosesti intr-o statie mai circulata de genul Unirea, Universitate, Romana, primul lucru pe care il vezi prin ferestrele vagonului in care te afli sunt multe fete incrancenate ale unor oameni gata sa sara din mers. La deschiderea usilor lumea se inghesuie, lasa loc foarte putin pentru coborare sau deloc, si asteapta cu nerabdare sa prinda un scaun liber sau macar sa urce in vagon. Sunt 3 situatii in care abordarea poate fi una “fara riduri”, una sanatoasa, care faciliteaza, cel putin, aplicarea regulilor unui om civilizat :
1) Metroul e plin de oameni, dar tu vrei un loc pe scaun. Sansele sa gasesti unul sunt aproape nule. Deci, de ce te mai agiti?
2)Metroul e plin de oameni, vrei doar sa-l prinzi, dar te inghesui ca si cum ar pleca fara tine. Sansele sa stai ca sardeaua in conserva sunt mari, dar cu toate astea vei gasi un cotlon in care sa te strecori oricand. Deci, de ce te mai agiti?
3)Metroul e plin de oameni, nu te preseaza timpul si vrei sa n-ajungi transpirat, cu pantofi cu urme de adidasi si cu costumul sifonat. Alt metrou va veni peste 2-5 minute. Deci, de ce te mai agiti?

Imi doresc ca de maine cand sa am parte de o calatorie pe cat de posibil civilizata, sa nu mai aud ca usile nu se inchid din cauza imbulzelii, sa nu intalnesc oameni care isi arunca priviri urate pentru un scaun ocupat unul inaintea altuia, sa nu fiu impins sau sa primesc coate, sa nu mai puna conductorul frane bruste si in final, sa pot cobori fara sa ma mai strecor printre oameni care parca asteapta coada la mici si bere gratis. Probabil ca vreau cam multe .

Noi nu vrem respect!

Imi place campania “Noi vrem respect” ca promovare, concept, insa nu cred ca are vreo sansa sa miste pe cei vizati. Daca se cere asta intr-un mod direct, prin simplul act de a spune asta, e foarte trist ca am ajuns in acest ultim stadiu si nici n-o sa avem rezultate.
Nu poti sa obtii vreodata respect spunandu-i cuiva ca vrei asta. Respectul il dobandesti prin fapte, nu prin vorbe. Daca chiar iti doresti sa obtii asa ceva un prim pas ar fi sa incepi prin a te purta cu respect cu cei din jur si cu mediul in care traiesti. Respecta ca sa fii respectat.
Care “noi” vrem respect? O sa cred ca intr-adevar campania asta reprezinta vocea multora doar atunci cand, luand cel mai recent exemplu, o sa ma duc la film si n-o sa mai intalnesc numeroasele specimene din atlasul de mitocanie urbana sau din anexele sale. O sa pot sa vizionez filmul fara barfa de colt de strada din momentele cu mai putina actiune. Nu o sa mai intampin “panorama” de la sfarsitul filmului cu scaunele goale incarcate cu ambalajele de popcorn si Cola. Doar atunci o sa cred in campanii de genul. Si asta e doar un exemplu din lungul sir de argumente pentru care cei multi isi merita “respectul acordat”.Pacat de cei putini.

De forma

Din ciclul ca la noi la nimeni, asteptam metroul la Unirea si doua doamne de la Metrorex se plimbau cu un singur sac de plastic pe la cosurile special amenajate pentru colectarea selectiva, ca sa le goleasca. Luau cu delicatete din fiecare compartiment si aruncau in acelasi loc. Practic, chiar daca vrei sa fii un cetatean responsabil si civilizat, deseurile ajung la gramada, iar containerele amenajate sunt doar de forma.
Sunt curios daca si in alte locuri este asemanator ce se intampla mai departe de intentiile noastre bune.

Afacere de 1 miliard $

Twitter a fost estimat ca o afacere de 1 miliard de dolari, cel putin pe hartie, dar nu genereaza inca venituri. Totusi, in ultima luna au fost investite 100 milioane, iar mai multe start-up-uri s-au fondat si castiga de pe urma sa, furnizand aplicatii care au devenit profitabile. Printre ele se numara programe diverse, inedite, fapt care confirma multimea de oportunitati pentru a dezvolta o afacere. Mai jos, cateva exemple.
Traackr vinde analize clientilor sai despre ce se intampla pe Twitter. Programul genereaza liste cu persoane cu influenta pe Twitter sau in alte retele sociale. Marketerii sunt astfel interesati sa ajunga la aceste persoane pentru a le face sa testeze un produs. Clientii platesc, in functie de marimea listei generate, sume cuprinse intre 1500 si 15 000 $.
Graphedge furnizeaza un raport despre audienta unui utilizator, cat de mult creste sau cat se micsoreaza. In curand va percepe o taxa pentru cei care au un numar mare de “followers”.
Crimson Hexagon ofera ajutor companiilor in urmarirea conversatiilor despre produsele lor pe Twitter, precum si pe bloguri si forumuri online. Un client tipic plateste zeci de mii de dolari pentru a urmari evolutia discutiilor despre produsul dorit.
Thunder Thimble ajuta companiile sa urmareasca ce spun utilizatorii despre brandurile lor. Taxa de inscriere porneste de la 9$ pe luna.
Oneforty ofera un o serie de aplicatii si servicii pentru Twitter la care utilizatorii pot avea acces in schimbul unei sume de bani.
Twitter Grader este un serviciu gratuit folosit de zeci de mii de ori pe zi de clienti atrasi spre HubSpot, care vinde software pentru marketing online, cu preturi care incep de la 250$ pe luna.

Taifunul Ketsana

No comment

Ca la noi in RO

Citeam articolul lui Catalin cu titlul “De ce RO?” in care are isi pune intrebari daca sa ramana sau nu in patria noastra draga si mi-a atras atentia ideea ca institutiile nu functioneaza cum trebuie. Ei bine, chiar zilele acestea m-am lovit de lipsa de informatii, birocratie si incompetenta. Mai intai,cand mi-am luat diploma de licenta, apoi pentru eliberarea unor acte si, in final, pentru niste servicii oferite de o companie de telefonie mobila. Costuri: 5 drumuri facute degeaba + timp pierdut la cozi + o taxa pentru eliberarea unui act platita de 2 ori + frustrarea provocata. Nu m-ar deranja daca ce s-a intamplat ar fi in totalitate cauza unor greseli omenesti. Gresim cu totii si cel ma important e sa invatam din astfel de experiente. Insa, nu se intampla asta pentru ca sistemul in care suntem, mai mult sau mai putin, niste piese intr-un mare puzzle, ne ofera toate premisele sa mergem din prost in mai prost. Nu o sa incep sa enumar cauze care sa sustina afirmatia pentru ca ar insemna sa dedic cateva posturi pe blog pentru asta.
Sunt sceptic in privinta sanselor de a schimba sistemul si de a fi mai bine in tara noastra curand. S-ar putea misca ceva in sens pozitiv peste cateva generatii daca se va investi in schimbarea mentalitatilor si intr-o formare a tinerilor calitativa si nu cantitativa.
Un posibil raspuns la intrebarea lui Catalin, “De ce RO?”, conform melodiei de mai jos, ar putea fi ca ne-am consolat de mici ca nu ne-am nascut in locul potrivit.

Un dolar daca inchizi

O problema a Politie Romane este cum sa ii faca pe conducatorii auto sa inceteze sa mai converseze la mobil, fara hands free, in timp ce se afla la volan. In ultimul an s-au produs 500 de accidente si s-au dat circa 37 000 de amenzi, insa fenomenul nu s-a diminuat.
In SUA, Dorchester, pe principiul initativelor de genul zambetelor sau imbratisarilor gratuite, un barbat a pornit de unul singur o campanie “Un dolar daca inchizi” prin care incearca sa-i avertizeze pe soferi de pericolele la care se expun cand vorbesc la telefon. Astfel, se aseaza in diverse intersectii imbracat la costum, cu o pancarta si fluturasi. Pe pancarta, pe o parte este scris “te rog inchide si condu”, iar pe verso ” iti dau un dolar daca inchizi”. Unii au impresia ca este cersetor, desi a adoptat o tinuta office, altii vad mesajul, dar fie il claxoneaza sau injura, fie trec nepasatori si isi continua discutiile. Intr-o saptamana a oferit in jur de 100$, din cei 500 pe care este dispus sa ii ofere, insa sunt multi care vad mesajul, se conformeaza si nu se opresc sa-si ia “rasplata”.
La noi, cand vad in trafic un sofer care tine o mana pe volan si una pe telefon e clar ca trebuie sa-mi iau masuri de precautie pentru ca s-ar putea sa imi taie calea sau sa nu-si respecte banda de mers. Si nu de putine ori s-a intamplat asta. Ce e mai grav este ca potrivit unui studiu suntem expusi la pericolul de accident de 4 ori mai mult cand vorbim la telefon, decat atunci cand n-o facem. In SUA 640 000 de accidente si 2600 decese s-au produs din cauza acestui fapt. Chiar si cu hands free atentia nu mai este la acelasi nivel, iar fara utilizarea sa, cu atat mai mult.