Mai prind loc in metrou?

Desi ar putea suna ciudat, as fi foarte curios sa aflu rezultatele unui studiu despre efectele asupra sanatatii si a vietii sociale, pe care le are agitatia/stresul de a gasi un loc pe scaun in metrou in dauna unei calatorii linistite in picioare. Din momentul in care sosesti intr-o statie mai circulata de genul Unirea, Universitate, Romana, primul lucru pe care il vezi prin ferestrele vagonului in care te afli sunt multe fete incrancenate ale unor oameni gata sa sara din mers. La deschiderea usilor lumea se inghesuie, lasa loc foarte putin pentru coborare sau deloc, si asteapta cu nerabdare sa prinda un scaun liber sau macar sa urce in vagon. Sunt 3 situatii in care abordarea poate fi una “fara riduri”, una sanatoasa, care faciliteaza, cel putin, aplicarea regulilor unui om civilizat :
1) Metroul e plin de oameni, dar tu vrei un loc pe scaun. Sansele sa gasesti unul sunt aproape nule. Deci, de ce te mai agiti?
2)Metroul e plin de oameni, vrei doar sa-l prinzi, dar te inghesui ca si cum ar pleca fara tine. Sansele sa stai ca sardeaua in conserva sunt mari, dar cu toate astea vei gasi un cotlon in care sa te strecori oricand. Deci, de ce te mai agiti?
3)Metroul e plin de oameni, nu te preseaza timpul si vrei sa n-ajungi transpirat, cu pantofi cu urme de adidasi si cu costumul sifonat. Alt metrou va veni peste 2-5 minute. Deci, de ce te mai agiti?

Imi doresc ca de maine cand sa am parte de o calatorie pe cat de posibil civilizata, sa nu mai aud ca usile nu se inchid din cauza imbulzelii, sa nu intalnesc oameni care isi arunca priviri urate pentru un scaun ocupat unul inaintea altuia, sa nu fiu impins sau sa primesc coate, sa nu mai puna conductorul frane bruste si in final, sa pot cobori fara sa ma mai strecor printre oameni care parca asteapta coada la mici si bere gratis. Probabil ca vreau cam multe .