Adopta o groapa!

Gropile fac parte din farmecul vietii in Bucuresti. Zi de zi cate o masina ia in plin cate una si imediat are loc un fenomen neobisnuit. ..Ce se intampla mai exact? La contactul rotii cu groapa se aude un sunet infundat si/sau un zdranganit metalic. La asta se mai adauga un “fleosc” cand e plina cu apa. Imediat , apar din neant strigate si urlete aruncate printre dinti care iau forma unei invocari divine a unor zei din antichitate carora le aducem lunar sacrificii, dar ei nu ne raspund niciodata si prefera sa lase maretia cereasca departe de noi. Dupa ce jertfitul, care a avut norocul sa o intalneasca, se bucura de placerea de a-si fi facut plecaciunea zilnica pentru “Cei alesi”, urmeaza o noua experienta de acest tip la cateva minute mai incolo sau o experienta in acelasi loc pentru alt supus , in scurt timp. Urmatorul jertfit s-ar putea sa aiba un contact diferit cu groapa. Depinde de abordare. Fiecare are stilul sau. In general gropile nu reactioneaza la claxoane, sunt indolente, lenese si le place sa se scalde in apa de ploaie imbacsita de praful autohton. Daca treci in viteza peste o groapa iti va multumi vesnic pentru ca o ajuti sa creasca, sa se extinda, sa guste din cauciucul incins, sa se bucure de mai multi admiratori, sa se scalde in mai multa apa sau poate chiar sa devina faimoasa peste noapte. Ar putea aparea la televizor alaturi de un jertfit sau la o rubrica langa fata de la pagina 5. Insa, o data cu gloria, se apropie in graba si Ziua de Apoi cand apa este inlocuita de bitum fierbinte. Calaretii intunericului apar in straiele fosforescente, duhnind a tuica si aduc balaurul metalic care scuipa materie incinsa peste tot in jur. Urgia se dezlantuie, aburii se ridica, un zgomot infernal acopera orice glas de vietate, iar groapa ajunge intr-un final ingropata de vie…. Ca in orice ciclu al vietii, se naste, creste si moare. Deosebirea de viata pamanteasca este ca ar putea renaste din propria cenusa precum pasarea Phoenix datorita lucrarilor prost facute sau a muntilor de fier care apasa pe umerii a ceea ce era odata..demult….o simpla groapa fericita.
Bucurestiul iti permite sa adopti o groapa. Poti vedea toata evolutia ei din faza embrionara. Nu cere de mancare, nu cere adapost, nu plange, nu rade. Daca toti am avea cate una poate ca ar aparea o harta cu gropile din Capitala si ne-am mandri cu “progeniturile” noastre pe Hi5, Facebook, Linkedin etc. Vrei sa vezi daca a mai crescut groapa amicului tau din Berceni? Nimic mai simplu. Te urci in masina, demarezi in tromba, treci pe nepusa masa si pe la gropile vecinilor, a altor prieteni sau de ce nu, a unor vedete pana la intersectia indicata. Acolo, dintr-o mare de gropi mici, medii si mari rasare ea… Groapa lui Costel. O vezi, iti freci mainile de bucurie,o atingi, o masori daca a mai crescut in latime, lungime, adancime si ii faci un mic cadou. Intr-un act sadic treci in viteza peste ea si ii daruiesti mai multa vigoare. Iti faci dupa asta o poza si o pui pe hi5 in albumul “In vizita la prieteni” alaturi de pozele cu alte gropi ale cunoscutilor tai.
Groapa pozata are o personalitate unica. E diferita de cea a lui Gigel, Ana, Ionel, Maria. Isi alege dupa cum doreste tutorele si lasa o amprenta unica in viata celorlalti parinti de gropi. Poti fi si tu parinte sau poti fi Cel care are grija ca altii sa aiba ce adopta. Gropar sau ingropat. Bucuresti, Romania, UE, 2009.

*Articol publicat in ultimul numar al revistei Asertiunea.