Anti

Mi-am deschis si eu cont de Twitter urmand trendul prietenilor si cunoscutilor mei si mai mult din dorinta de a vedea cum functioneaza. La ora actuala este cel mai dezvoltat serviciu de microblogging. Eu l-as numi mai degraba o combinatie de Messenger, cu limita de cuvinte, si Big Brother in care alegi sa fii spectator sau si spectator si participant.
Mecanismul merge in felul urmator: iti deschizi contul, gasesti niste prieteni sau persoane publice, le bagi la “following“, daca vrei sa vezi ce mai fac, iar ele la randul lor, daca au chef, te baga si ele in lista si devin automat, “followers” pentru tine. Iti instalezi o aplicatie in Mozilla ca sa fii tot timpul la curent si urmeaza o avalansa de statusuri postate de persoanele de la tine din retea, de genul: ” ma uit la tv”, “ma gandesc la iubi”, “imi fac proiect la nush ce” si sirul ar putea continua.
Ce gasesc utilizatorii interesant la asta? Cu ce ma incalzeste pe mine daca Xulescu e la buda si citeste ziarul? Dar se gasesc si persoane care sa deschida o conversatie din asta postand un reply de genul, ” si eu stau pe buda si citesc ziarul, la ce pagina esti?” .
Unii o sa spuna ca Twitter e tare pentru ca stii tot timpul ce fac prietenii tai,poti socializa si vedea ce fac diverse persoane publice. Daca vreau sa vad ce face un prieten pot sa il intreb pe mess, sa ii dau un telefon sau sa ma intalnesc la un cico. Daca vreau sa vad ce face o persoana publica ii citesc blogu, ma uit la tv, citesc reviste etc, nu stau sa dau refresh mereu ca sa vad ce fel de mancare a savurat la micul dejun.
Ma intreb de ce persoanele care posteaza pe Twitter considera ca ce fac ele in momentul respectiv prezinta interes pentru ceilalti? Si oare care va fi viitorul comunicarii interumane in conditiile in care fiecare program nou aparut, care promoveaza social networkingul, limiteaza din ce in ce mai mult cuvintele?
P.S. Post pe Twitter: Mi-am inchis contul .