Gropile fac parte din farmecul vietii in Bucuresti. Zi de zi cate o masina ia in plin cate una si imediat are loc un fenomen neobisnuit. ..Ce se intampla mai exact? La contactul rotii cu groapa se aude un sunet infundat si/sau un zdranganit metalic. La asta se mai adauga un “fleosc” cand e plina cu apa. Imediat , apar din neant strigate si urlete aruncate printre dinti care iau forma unei invocari divine a unor zei din antichitate carora le aducem lunar sacrificii, dar ei nu ne raspund niciodata si prefera sa lase maretia cereasca departe de noi. Dupa ce jertfitul, care a avut norocul sa o intalneasca, se bucura de placerea de a-si fi facut plecaciunea zilnica pentru “Cei alesi”, urmeaza o noua experienta de acest tip la cateva minute mai incolo sau o experienta in acelasi loc pentru alt supus , in scurt timp. Urmatorul jertfit s-ar putea sa aiba un contact diferit cu groapa. Depinde de abordare. Fiecare are stilul sau. In general gropile nu reactioneaza la claxoane, sunt indolente, lenese si le place sa se scalde in apa de ploaie imbacsita de praful autohton. Daca treci in viteza peste o groapa iti va multumi vesnic pentru ca o ajuti sa creasca, sa se extinda, sa guste din cauciucul incins, sa se bucure de mai multi admiratori, sa se scalde in mai multa apa sau poate chiar sa devina faimoasa peste noapte. Ar putea aparea la televizor alaturi de un jertfit sau la o rubrica langa fata de la pagina 5. Insa, o data cu gloria, se apropie in graba si Ziua de Apoi cand apa este inlocuita de bitum fierbinte. Calaretii intunericului apar in straiele fosforescente, duhnind a tuica si aduc balaurul metalic care scuipa materie incinsa peste tot in jur. Urgia se dezlantuie, aburii se ridica, un zgomot infernal acopera orice glas de vietate, iar groapa ajunge intr-un final ingropata de vie…. Ca in orice ciclu al vietii, se naste, creste si moare. Deosebirea de viata pamanteasca este ca ar putea renaste din propria cenusa precum pasarea Phoenix datorita lucrarilor prost facute sau a muntilor de fier care apasa pe umerii a ceea ce era odata..demult….o simpla groapa fericita.
Bucurestiul iti permite sa adopti o groapa. Poti vedea toata evolutia ei din faza embrionara. Nu cere de mancare, nu cere adapost, nu plange, nu rade. Daca toti am avea cate una poate ca ar aparea o harta cu gropile din Capitala si ne-am mandri cu “progeniturile” noastre pe Hi5, Facebook, Linkedin etc. Vrei sa vezi daca a mai crescut groapa amicului tau din Berceni? Nimic mai simplu. Te urci in masina, demarezi in tromba, treci pe nepusa masa si pe la gropile vecinilor, a altor prieteni sau de ce nu, a unor vedete pana la intersectia indicata. Acolo, dintr-o mare de gropi mici, medii si mari rasare ea… Groapa lui Costel. O vezi, iti freci mainile de bucurie,o atingi, o masori daca a mai crescut in latime, lungime, adancime si ii faci un mic cadou. Intr-un act sadic treci in viteza peste ea si ii daruiesti mai multa vigoare. Iti faci dupa asta o poza si o pui pe hi5 in albumul “In vizita la prieteni” alaturi de pozele cu alte gropi ale cunoscutilor tai.
Groapa pozata are o personalitate unica. E diferita de cea a lui Gigel, Ana, Ionel, Maria. Isi alege dupa cum doreste tutorele si lasa o amprenta unica in viata celorlalti parinti de gropi. Poti fi si tu parinte sau poti fi Cel care are grija ca altii sa aiba ce adopta. Gropar sau ingropat. Bucuresti, Romania, UE, 2009.
*Articol publicat in ultimul numar al revistei Asertiunea.
Imi place morisca. Am suflat deja in ea si cat mai curand o sa o “adopt” pe blog. Cred ca va deveni viral treptat.
Cel mai mult conteaza ca morisca va antrena schimbarea, care pleaca de la tine, care citesti acum, si se propaga treptat la o scala mult mai mare influentand in mod pozitiv comunitatea in care traim.
Luati-o cum vreti…nu e teasing, nu e promovare intentionata, doar ca imi place ideea si astept si eu sa vad oamenii facand un pas spre mai bine, precum in clipul de mai jos .
In lucrurile marunte gasesti fericirea. Un cantec, o privire, o mireasma, o adiere de vant. Clasic, banal, poetic sau nu, e un adevar incontestabil. Savureaza lucrurile marunte, caci odata te vei intoarce si vei exclama: ‘‘Acelea au fost cu adevarat lucrurile importante din viata mea!‘ -Robert Brault
Melodia de mai jos am ascultat-o intr-o atmosfera deosebita in Embassy. Un lucru marunt. Enjoy;).
Inapoi din Amsterdam. N-am de gand sa va povestesc cat de mult mi-a placut, cat de inapoiati suntem sau cat de frapante sunt diferentele de atitudine, mentalitate si grad de civilizatie pentru ca s-a mai scris si discutat de nenumarate ori pe tema asta. N-o sa zic decat ca, daca s-ar opri timpul in acest moment pentru olandezi, nici in 500 de ani nu i-am ajunge din urma.
Revenind in Romanica am inceput sa ma updatez cu posturile pe care le-am ratat de pe blogurile pe care le accesez frecvent si am dat de o balacareala pe blogul Deei pe tema celei mai recente promotii a companiei aeriene cu zboruri low-cost, Blue Air. Este vorba de o campanie prin care studentii “smart” care au trecut cu 5 pe linie toate examenele pot castiga un sejur la munte. Campania in sine mi se pare ca are un impact cu 2 taisuri.
Pe de-o parte, restrange din start aria celor care pot participa la tombola prin conditia de a avea 5 pe linie, lucru destul de greu de obtinut, riscant si care a vrut sa ilustreze aventura, norocul, distractia, toceala pe ultima suta, strategie care mi se pare ok pana aici prin ineditul ei.
Pe de alta parte, pleaca prost din start cu sloganul “Blue Air recompenseaza smartness-ul studentilor!”, care n-are nicio treaba cu ce se vrea a fi transmis. “Smart” nu inseamna sa ai 5 pe linie, iar daca s-a vrut a fi un ton usor ironic ar fi trebuit sa fie pus intre ghilimele sau incercata o alta forma de abordare. De asemenea, nu multi stiu ca Blue Air are sloganul “Smart flying”, pentru a realiza o trimitere subtila. Deea face o conexiune intre low-cost si low-minded customers, ultima parte cu referire la campanie. Subliminal, “low” iti transmite ideea de servicii de o calitate inferioara si, asociat cu o strategie in care sunt premiati studentii “low”, incurajeaza un mesaj care poate nu e tocmai cel adevarat despre serviciile oferite.
La Amsterdam am zburat pentru prima oara la low-cost, cu Wizz Air, si in afara faptului ca stewardesele erau cam sictirite si aveau o atitudine tipica ospatarilor de la noi, nimic nu m-a nemultumit. Auzisem tot felul de pareri negative despre zborurile low-cost si ma asteptam la ce e mai rau, dar chiar am fost surprins ca aeronava a fost relativ noua, curata si zborul lin.
Probabil ca adevarul este undeva la mijloc, insa judecand dupa parerile din mass-media balanta inclina spre o imagine negativa, care ar trebui remediata prin strategii ceva mai inteligente.
Am citit in ultima vreme mai multe posturi, marturii ale unor angajati MacDonalds sau KFC despre modul in care se prepara mancarea, continutul si atitudinea fata de clienti. Toate povesteau despre cat de nesanatos e bugerul facut din carne veche, cartofii preparati dubios, sucurile facute din prafuri toxice si multe altele.
Daca e sa o luam asa, n-o sa mai mancam nimic. Sunt o gramada de alimente pe care le consumam zilnic si care contin E-uri, conservanti, coloranti sau sunt facute din prafuri toxice plimbate pe vapor, legume crescute cu ingrasaminte chimice, mezeluri cu carne de cal etc.
Din momentul in care pasesti in restaurante..”fast..food” devii complice si accepti faptul ca vei inghiti junk food si pe fuga. De imbolnavit sau mai rau, nu trebuie sa-ti faci griji ca in vorba aia” mananci 4 mititei mori aici, mananci 2, mori acasa”, pentru ca exista standarde si metode de preparare care aranjeaza lucrurile in asa fel incat sa nu-ti cauzeze probleme de sanatate imediat. Totusi, pe termen lung, dupa ce consumi regulat, iei cateva kile in plus, la analize colesterolul iese de 2 ori mai mare decat normal, cu tensiunea stai prost, ficatul gafaie etc.
Cu toate acestea, pana cand nu va aparea un fast-food sanatos cu mancare bio si accesibil, n-o sa ezit sa pasesc in astfel de localuri atunci cand o sa vreau junk food gustos si consumat “fast” .
Ca tot e sesiune si mintile sunt utilizate la capacitate maxima, vizionati filmuletul de mai jos si veti invata notiuni elementare despre limba chineza in doar 5 minute ).
Da, sunt in stresiune, concentrat pe insusirea de notiuni pe care probabil, peste nu mult timp, o sa le uit. Intre 2 ipoteze Markovitz(prietenii stiu de ce:)) si 2 cesti de cafea, am prins spectacolul grandios de la Lincoln Memorial, sustinut in cinstea noului presedinte al SUA, Barack Obama, si ceremonia de investire.
La momentul istoric de ieri a asistat un numar record de persoane, circa 1,9 milioane, care au izbucnit in urale si au fluturat steguletele cand Barack si-a incheiat discursul cu “So help me God”.
Cred ca n-o sa vedem in tara noastra vreodata o multime atat de mare precum cea stransa acolo, manata de valorile culturale si de spiritul patriotic insuflat fiecarei strigari a numelui celui de-al 44-lea presedinte american .
Mai jos ascultati o melodie interpretata la Lincoln Memorial de Stevie Wonder, Usher si Shakira .
Preiau si eu leapsa de la Tiki : 10 de.. “Uneori imi doresc sa…:
1)…nu mai existe “bine si rau”;
2)…pot retrai unele zile;
3)…existe doar primavara;
5)…zbor;
6)…nu fiu nevoit sa aleg intre 2 lucruri;
7)…traiesc pe malul marii/oceanului;
8)…calatoresc in jurul lumii;
9)…dureze o zi mai mult de 24h;
10)…fiu in mai multe locuri deodata.
P.S.O melodie pe care am auzit-o ieri si care mi-a placut foarte mult. Se numeste Dido-The day before the day si este de pe coloana sonora din Grey`s Anatomy.Enjoy
Ne-am baricadat mereu si i-am asteptat la cotitura. Fie ca se numeau tatari, turci sau alte natii cotropitoare, ne-am aparat folosindu-ne de avantajele naturale si avand inainte conducatori cu strategii deosebite.
Chiar daca istoria ne arata ca am fost mereu in atentia unor popoare mai puternice decat noi, nu pot sa nu ma intreb daca aceasta atitudine defensiva cu care abordam si in zilele noastre lumea, e in sangele nostru sau e doar o mentalitate transmisa din generatie in generatie?
Probabil cel mai deschis “camp de lupta” din zilele noastre e sportul rege, fotbalul. Am stat in aparare in ‘94 si am dus contraatacuri un un Hagi magistral.Am jucat cu autobaza in poarta in 2008 cu generatia condusa de Chivu&Mutu si o vom face din nou, cat de curand.
“Peste noi” vor veni sarbii , o nationala puternica, aflata pe val, cu jucatori tineri, foarte tehnici si dornici de afirmare, pentru un meci de calificare la CM 2010. Nu le-am pregatit mlastini, nici atacuri nocturne, ci un gazon cu denivelari, iarba lipsa si musuroaie de cartita . Iar ne aparam?
Mi-am deschis si eu cont de Twitter urmand trendul prietenilor si cunoscutilor mei si mai mult din dorinta de a vedea cum functioneaza. La ora actuala este cel mai dezvoltat serviciu de microblogging. Eu l-as numi mai degraba o combinatie de Messenger, cu limita de cuvinte, si Big Brother in care alegi sa fii spectator sau si spectator si participant.
Mecanismul merge in felul urmator: iti deschizi contul, gasesti niste prieteni sau persoane publice, le bagi la “following“, daca vrei sa vezi ce mai fac, iar ele la randul lor, daca au chef, te baga si ele in lista si devin automat, “followers” pentru tine. Iti instalezi o aplicatie in Mozilla ca sa fii tot timpul la curent si urmeaza o avalansa de statusuri postate de persoanele de la tine din retea, de genul: ” ma uit la tv”, “ma gandesc la iubi”, “imi fac proiect la nush ce” si sirul ar putea continua.
Ce gasesc utilizatorii interesant la asta? Cu ce ma incalzeste pe mine daca Xulescu e la buda si citeste ziarul? Dar se gasesc si persoane care sa deschida o conversatie din asta postand un reply de genul, ” si eu stau pe buda si citesc ziarul, la ce pagina esti?” .
Unii o sa spuna ca Twitter e tare pentru ca stii tot timpul ce fac prietenii tai,poti socializa si vedea ce fac diverse persoane publice. Daca vreau sa vad ce face un prieten pot sa il intreb pe mess, sa ii dau un telefon sau sa ma intalnesc la un cico. Daca vreau sa vad ce face o persoana publica ii citesc blogu, ma uit la tv, citesc reviste etc, nu stau sa dau refresh mereu ca sa vad ce fel de mancare a savurat la micul dejun.
Ma intreb de ce persoanele care posteaza pe Twitter considera ca ce fac ele in momentul respectiv prezinta interes pentru ceilalti? Si oare care va fi viitorul comunicarii interumane in conditiile in care fiecare program nou aparut, care promoveaza social networkingul, limiteaza din ce in ce mai mult cuvintele? P.S. Post pe Twitter: Mi-am inchis contul .
. 
.
